FALSITATEA CEA DE TOATE ZILELE

Nu am idee de ce unii oameni sunt nevoia sa fie falsi sau sa minta fara sa fie cazul. De fiecare data ma uimesc si ma scarbesc. Am tot incercat sa inteleg de ce fac asta si singura explicatie ar fi aceea ca vor sa para mai politicosi, mai draguti sau cine stie .....

Acum cateva saptamani, am gasit o pisicuta ranita pe strada. Avea plagi infectate, era plina de noroi si mirosea destul de urat. Gandindu-ma unde sa o duc, mi-am adus aminte de un veterinar tare priceput, care trata orice animal ca si cum ar fi apartinut familiei regale. Nu ma prea incanta drumul pana acolo, dar daca tot incercam sa o ajut, atunci chiar trebuia sa fac ceva cu adevarat pentru ea. De fapt pentru el, pentru ca am descoperit ca era motan.
Am sunat sa vad pana la ce ora ii gasesc, am luat pisicuta si am pornit spre cabinet.

Incercand sa acopar cumva mirosul degajat, am pus un pled in transporter, ca nu cumva sa aud de la cei din jur tot felul de comentarii rautacioase.
In tramvai surpriza! Cei care au observat ca am o cusca se tot uitau curiosi si exclamau: vai ce pisicuta draguta! Vaci ce frumoasa e! De unde si pana unde draguta si frumoasa in starea de mizerie in care se afla si in plus mai si mirosea!

In fiecare zi trecem pe langa animale abandonate, ranite sau pe moarte. Acest lucru a inceput sa fie o parte de normalitate in Romania de azi, si nu este conziderat o cruzime sa iti abandonezi animalul, sa il chinui sau sa ii faci rau. Chiar daca exista o lege de protectie a animalelor, exista doar pe hartie. S-a votat pentru ca trebuia sa aratam Europei ce civilizati suntem, dar in realitate suntem tare primitivi. Dupa 20 de ani oamenii nu au inteles nici macar ce este democratia dar sa mai inteleaga ca animalele pe care le avem in curte sau in casa sunt responsabilitatea noastra.
Foarte rar am observat ca cineva le acorda atentia sau sa le ofere ajutorul cand au probleme. Nu stiu cum se facea ca pisicuta mea starnise o mare compasiune si simpatie a celor din jur. Pacat ca totul era fals.

Cunosc multe persoane care fac crize de isterie doar daca te vad ca arunci resturi unui animal infometat. daca le mai dai si apa ..e clar, esti o persoana dusa cu capul. Nu stiu de ce acea pisicuta, care zacuse in strada zile intregi dintr-o data devenise draguta si toti ar fi vrut sa o mangaie.

Oare, faptul ca era intr-o cusca o facea mai interesanta, sau pur si simplu toti acei curiosi vroiau sa isi motiveze nesimtirea de a-si baga nasul in treburile altora si motivau asta cu cat mai multe vorbe si buze tuguiate catre pisicuta?

In momentul acela, aflandu-se intr-o asemenea stare chiar nu puteai sa exclami: ce frumusete! Si totusi o faceau. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca o scoteam din cusca si o puneam cuiva in brate?

Pisicute ...si nu numai...

Cristos a Inviat!

Paste fericit tuturor!

Viata - intre abstract si real

O prietena mi-a trimis dimineata aceast clip. M-a induiosat asa de mult incat am zambit printre lacrimi. Asa cum am mai spus, oamenii au multe de invatat de la animale. Le consideram inferioare, nu le oferim atentia cuvenita si nici nu le privim cu adevarat. Daca doar o parte din aceste lucruri s-ar intampla, oamenii ar invata sa fie mai buni, mai toleranti si mai iubitori.
Am devenit un fel de roboti mai evoluati, care au ca principala preocupare cum sa ajunga cat mai sus, cum sa aiba mai multi bani, mai multa putere. Relatiile cu cei dragi, cu cei din jurul nostru au ajuns pe un loc secundar.
"Cei dragi" vor deveni in timp doar niste personaje virtuale, pentru ca din ce in ce, ne petrecem cu ei mai mult timp la telefon sau pe messenger. Prietenii - devin pe zi ce trece ceva tot mai abstract. Personajele reale cu bunele si relele lor sunt tot mai rare. Totul se reduce la lunga lista de ID-uri care de care mai impersonale, si la cateva poze.
Nu mergem in parc sa simtim mirosul proaspat al primaverii, privim niste fotografii si asta ne aduce aminte ca a venit primavara.
In fiecare dimineata ma trezesc, ma spal, ma imbrac si alerg disperata spre serviciu. Autobuzul este destul de aglomerat, dar niciodata nu observ chipuri, citesc doar numele statiilor si ma uit spre vitrinele magazinelor, gandindu-ma ca ar fi frumos sa am timp sa intru intr-o zi.
La birou incerc sa fac fata ritmului infernal, iar spre sfrasitul zilei alerg disperata spre casa. Uneori ma opresc la supermarket. In tot acest timp mi-am facut cu greu loc printre alti oameni, dar din pacate nu am observat nimic. Nu am observat daca peisajul s-a schimbat sau nu, daca cei de langa mine erau tristi sau veseli. Arareori observ aceste lucruri. In schimb, orice cuvant scris, are semnificatii majore pentru mine. Orice mesaj imi ramane in minte mai mult decat expresia cuiva.
Imi dau seama ca nu este normal ceea ce se intampla, ca am uitat sa traiesc in lumea reala, sa am relatii reale. Acum fac parte mai mult dintr-o lume virtuala, care are propriile ei reguli, care provoaca bucurii si suferinte dar .... nu face parte din realitate. Daca se opreste curentul aceasta lume dispare.

Clipul pe care mi l-a trimis prietena mea, m-a facut sa imi aduc aminte ca este o persoana minunata, plina de viata si cu o pofta de ras teribila.
De ce nu ne-am vazut de asa multa vreme?
De ce nu am reusit sa ne trimitem decat cateva mesaje din cand in cand?
Poate pentru ca am uitat sa ne bucuram cu adevarat de viata, sa radem din tot sufletul si sa facem lucruri nebune. Poate pentru ca ne-am obisnuit sa stam in fata ecranului si sa tastam la nesfarsit tot ceea ce simtim si ce gandim. Cumplit!

Flori de primavara

Primavara

Uneori asteptarea autobuzului in statie devine enervanta si plictisitoare! Astazi mi-am ridicat privirea si frumusetea din fata ochilor m-a facut sa zambesc. Cred ca si masina a venit mai devreme, sau poate doar mi s-a parut!

Tandrete

De multe ori animalele ne ofera lectii de viata surprinzatoare. Am surprins un moment in care doua pisici se ingrijeau reciproc, dar acest moment avea atata tandrete, grija si iubire, incat m-a impresionat.Sper sa va placa si sa va bucurati de aceasta imagine!