Romania, tara celor fara de speranta?

In ultimile zile dealul Patriarhiei a fost luat cu asalt de zeci de mii de "credinciosi", veniti din orase mai mult sau mai indepartate de Bucuresti.
Din difuzoarele de mii de wati rasuna vocile preotilor hotarati sa faca tot omul care trece prin zona, vrea nu vrea, sa asculte predica din ziua respectiva.
Ceea ce este ciudat este faptul ca in marea aceea de oameni asezati la coada ca sa atinga nu stiu ce moaste, nu gasesti prea multi care sa asculte predica rostita cu patos de grupul de preoti din biserica, fiecare e preocupat de vecinul de alaturi, de vanzatorii ambulati, de sticla cu suc sau punga de covrigi, tocmai buni de rontait.
Fortele de ordine i-au randuit frumos in detasamente, despartite intre ele prin garduri metalice, detasamente care se pun haotic in miscare cand li se permite sa mai inainteze cativa metri. Nu conteaza ca mai au ore bune de asteptat pana sa ajunga sa-si exprime dorintele in fata moastelor, important este ca s-a mai miscat gardul, moment in care neaparat trebuie sa-ti inghiontesti vecinul, sa il lovesti sa isi scape covrigul pe jos, doar doar vei reusi sa treci in fata lui. Asta pana la urmatoarea miscare, caci ordinea se schimba la fiecare miscare a gardului metalic, mutat cu grija de politisti la intervale regulate.
Am privit multimea asezata la coada si m-a uimit diversitatea celor pregatiti sa astepte cu orele, in speranta ca odata ajunsi in fata, dupa ce au spus o rugaciune totul se va schimba.
In Romania secolului XXI, oamenii cred si prefera sa creada ca Dumnezeu le va rezolva toate problemele, stau zile sau nopti intregi la coada asa cum stateau pe vremea lui Ceausescu ca sa cumpere alimente (dar atunci se simteau obligati), se inghiontesc, se distreaza, vorbesc la telefon, important este doar momentul cand se vor afla fata in fata cu moastele. Restul nu conteaza. Daca i-ai spune cuiva care sta la coada sa isi petreaca 10 ore la capataiul unui bolnav, sa dedice aceste ore cuiva care are nevoie de compania lui, i s-ar parea prea mult, i s-ar parea total deplasat sa ii ceri asa ceva.Ti-ar spune ca nu are timp.
Aceasta este credinta? Statul la coada si inghiontirea vecinilor? Care pe care? Asta este deviza credinciosului?
Din ceea ce am invatat, credinta inseamna mult mai mult, si nu are legatura cu aceste cozi in care romanul pare un fanatic religios, lipsit de orice speranta, lipsit de orice initiativa.
Privita din afara Romania pare o tara medievala, unde timpul a ramas in loc, totul se invarte in jurul Bisericii si in jurul preotilor burtosi si pofticiosi, care ascund in spatele sutanelor fastuoase o multime de vicii.