Viata - intre abstract si real

O prietena mi-a trimis dimineata aceast clip. M-a induiosat asa de mult incat am zambit printre lacrimi. Asa cum am mai spus, oamenii au multe de invatat de la animale. Le consideram inferioare, nu le oferim atentia cuvenita si nici nu le privim cu adevarat. Daca doar o parte din aceste lucruri s-ar intampla, oamenii ar invata sa fie mai buni, mai toleranti si mai iubitori.
Am devenit un fel de roboti mai evoluati, care au ca principala preocupare cum sa ajunga cat mai sus, cum sa aiba mai multi bani, mai multa putere. Relatiile cu cei dragi, cu cei din jurul nostru au ajuns pe un loc secundar.
"Cei dragi" vor deveni in timp doar niste personaje virtuale, pentru ca din ce in ce, ne petrecem cu ei mai mult timp la telefon sau pe messenger. Prietenii - devin pe zi ce trece ceva tot mai abstract. Personajele reale cu bunele si relele lor sunt tot mai rare. Totul se reduce la lunga lista de ID-uri care de care mai impersonale, si la cateva poze.
Nu mergem in parc sa simtim mirosul proaspat al primaverii, privim niste fotografii si asta ne aduce aminte ca a venit primavara.
In fiecare dimineata ma trezesc, ma spal, ma imbrac si alerg disperata spre serviciu. Autobuzul este destul de aglomerat, dar niciodata nu observ chipuri, citesc doar numele statiilor si ma uit spre vitrinele magazinelor, gandindu-ma ca ar fi frumos sa am timp sa intru intr-o zi.
La birou incerc sa fac fata ritmului infernal, iar spre sfrasitul zilei alerg disperata spre casa. Uneori ma opresc la supermarket. In tot acest timp mi-am facut cu greu loc printre alti oameni, dar din pacate nu am observat nimic. Nu am observat daca peisajul s-a schimbat sau nu, daca cei de langa mine erau tristi sau veseli. Arareori observ aceste lucruri. In schimb, orice cuvant scris, are semnificatii majore pentru mine. Orice mesaj imi ramane in minte mai mult decat expresia cuiva.
Imi dau seama ca nu este normal ceea ce se intampla, ca am uitat sa traiesc in lumea reala, sa am relatii reale. Acum fac parte mai mult dintr-o lume virtuala, care are propriile ei reguli, care provoaca bucurii si suferinte dar .... nu face parte din realitate. Daca se opreste curentul aceasta lume dispare.

Clipul pe care mi l-a trimis prietena mea, m-a facut sa imi aduc aminte ca este o persoana minunata, plina de viata si cu o pofta de ras teribila.
De ce nu ne-am vazut de asa multa vreme?
De ce nu am reusit sa ne trimitem decat cateva mesaje din cand in cand?
Poate pentru ca am uitat sa ne bucuram cu adevarat de viata, sa radem din tot sufletul si sa facem lucruri nebune. Poate pentru ca ne-am obisnuit sa stam in fata ecranului si sa tastam la nesfarsit tot ceea ce simtim si ce gandim. Cumplit!