MAIDANEZII

Trecem grabiti pe langa ei, iar daca le aruncam in treacat o privire si ii vedem asa cum sunt, tristi, flamanzi, cu rani deschise si purulente, intoarcem capul, de parca am vrea sa negam realitatea. Ne gandim la lucruri mai frumoase, fredonam o melodie..si gata, cosmarul s-a dus. Este doar o iluzie, cosmarul ramane acolo in strada, asa cum era mai inainte, flamand, bolnav sau ranit.
Acestia sunt “maidanezi” nostri, cei pe care unii ii apara, altii ii acuza, ca si cum ei ar fi plaga societatii. Nimeni nu isi pune intrebarea de unde au aparut, nimeni nu se simte vinovat ca i-a abandonat in strada, ca pe lucruri lipsite de valoare, inca de cand aveau cateva saptamani si se incurcau printre picioarele oamenilor in cautarea cuiva care sa le ofere protectie sau ceva de mancare.
Traim intr-un oras cu peste doua milioane de locuitori, un oras in care chiar daca este foarte aglomerat, ne simtim uneori singuri. Asa si aceste biete fiinte nefericite, condamnate, ucise cu bestialitate, ranite doar din placere, se simt singure. Un oras atat de mare nu poate adopta cateva mii de suflete care s-ar multumi cu atat de putin….Un oras care se plange ca nu gaseste fonduri pentru un adapost civilizat, sau macar pentru niste custi si ceva hrana…, un oras in care se gasesc fonduri pentru parlamentari burtosi, mai mult adormiti decat treji, dar care isi imagineaza ca au necesitati cu mult mai mari decat restul populatiei.
Generatii intregi de copii au crescut cu acest dispret fata de bietele patrupede. Observ parinti, care in momentul in care trec cu copilul pe langa un catel, il indeamna sa il goneasca. Bietul copil care inca nu stie sa vorbeasca, sa spuna ca i-ar face placere cel putin sa priveasca catelusul care da din coada prietenos, invata ca acel catelus este ceva ce poate fi alungat, batut sau omorat fara sa te traga nimeni la raspundere.
Se discuta despre faptul ca legea pentru protectia animalelor a fost votata. Romanul rade de aceasta lege, i se pare inutila, si oricum nimanui nu ii pasa, pentru ca nimeni nu va plati doar pentru faptul ca a ucis un caine, o pisica sau de ce nu, un cal. Doar era al lui.
Cand vine televiziunea, hai sa il aratam pe ala ca a omorat cainele…si ala e mandru, il vad vecinii, si poate or sa ii stie si un pic de frica, ca de…e aprig la manie. Un pic catranit ca a primit o amenda, dar a meritat. A fost la televizor.

Dumnezeu a lasat animalele pe pamant ca ajutor omului, iar omul avea datoria sa le ingrijeasca si sa le acorde tot sprijinul.
De sarbatori, sau cu ocazia diferitelor sarbatori religioase mase de oameni se inghesuie sa mearga la biserica. Nu conteaza ca in rest nu au treaba cu Biserica, dar au auzit ca in acel moment se intampla lucruri mari daca se duc sa pupe nu stiu ce moaste si la sfarsit primesc si o sarma gratis. Multumiti, intorc acasa si asteapta minunea.
Nu se intorc mai buni sau mai toleranti. Se intorc asa cum a plecat. Lipsiti de compasiune sau intelegere, fata de cei din jur, fata de creaturile care i-au fost date in grija. Asa s-au obisnuit sa fie, suflete sterpe si nefericite.